povești :)

Viața pe momentele subiectului

IMG_5883.JPGCând privesc noaptea la stele, îmi las gândul să hoinărească liber și nestingherit. Și nu de puține ori îl surpind la Dumnezeu, printre oameni sau afundat în problemele fundamentale ale vieții…
Pentru ce trăiesc? Doar pentru mine?
Ce contează cu adevărat? Doar ceea ce se vede?
Cine deține adevărul? Subiectivul „eu”?!
Ce este viața? Doar o scurtă alergare?

Și-așa mi-am dat seama, într-o bună seară, că viața are o construcție bazată pe momentele subiectului. Începe cu expozițiunea și se termină cu deznodământul.
Este interesant să vezi că întotdeauna ne aflăm într-o astfel de etapă. Și la sfârșit, totul se reia. Precum un corp sferoid sau o construcție circulară.

La început e pregătirea pentru drum. Ni se prezintă coordonatele problemei. Stabilim
locul, timpul și personajele principale. Ne punem ținte, ne setăm deadline-uri și ne înconjurăm de oamenii care ne-ar putea ajuta să ajungem la linia de sosire. Apoi ne facem bagajele și antrenamentul pentru ceea ce va urma.

Chiar dacă nu ne dăm seama, când Dumnezeu decide că suntem destul de pregătiți, apare ceva care declanșează conflictul. Brusc, situația se schimbă. Intriga își face simțită prezența. Pionii se pun în mișcare. Ceasornicul începe să se agite. Poblemele apar. Suntem nevoiți să evacuăm propria zonă de confort.

Și-ncepe desfășurarea acțiunii. Taberele se confruntă, roțile se pun în mișcare, planurile se pun în practică. Simți că trăiești. Că ai „intrat în pită”. Viața capătă culoare. Activitățile curg. Nu mai ai timp liber. Agenda geme. Oamenii trag de tine când într-o parte, când într-alta.

După un timp, situația începe să devină din ce în ce mai tensionată. Apare punctul culminant. Nu mai ai șanse de întoarcere. Responsabilitatea uriașă apasă pe umerii tăi. Ce ai de gând să faci? Renunți? Sau lupți până la moarte? Nu e timp de pierdut. Se cere un erou. Vrei să fii tu acela?

Că vrei, că nu vrei, tot ajungi unul. Un erou răpus sau unul învingător. Deznodământul oricum vine. Dar felul în care rămâne-n istorie depinde de tine.

Îmi amintesc că atunci când eram la liceu încurcam din când în când desfășurarea acțiunii cu punctul culminant. Le așezam invers. Dar, la drept vorbind, de ce nu ar putea să fie acțiunea intensă și apoi desfășurarea ei?! De ce întotdeauna după o experiență puternică sau după o secvență uimitoare, se termină filmul?! Oare așa e viața? De ce trebuie să fie bucuriile atât de scurte și zâmbetele urmate de lacrimi? De ce tot ce-i frumos nu durează mult? De ce după viață vine moartea?! De ce…?!

Trag aer în piept și zâmbesc.
Cândva… cândva, nu foarte departe, voi afla toate astea.
Când am înțeles lucrul acesta?!
…când am aruncat o ultimă privire la cer… și mi-am amintit Cine a creat stelele… 😌

 

PC: pinterest

Anunțuri

1 gând despre „Viața pe momentele subiectului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s